Blog de Valentina GĂLUŞCĂ

Ipoteza mea:
Mai întâi citiţi în prima carte din Biblie, Geneza, 3,23-24 unde este scris ca Omul decazut a fost alungat din Rai. Deci, Raiul nu a dispărut, ci este ocrotit de doi heruvimi. Iar Adam cu Eva au părăsit Raiul, mergând pe jos. Da, mergând pe jos până NU DEPARTE… Deci, din interiorul Paradisului in afara lui.
Din interiorul Pământului în afara? Deci, reiese că Raiul e în interiorul Pamantului, iar aici fiindcă nu este Împărăţia lui Dumnezeu, ci împărăţia ignoranţei şi a întunericului spiritual, deci, viaţa omului decăzut este foarte dură, plină cu suferinţă si chiar… moarte.
Şi acum apare întrebarea: Pe unde au ieşit Adam şi Eva la SUPRAFAŢA Pământului?
Prin tunelurile din Munţii Carpaţi?
Hai să analizăm această ipoteză, deoarece Papa Ioan Paul al II-lea, cred, nu întâmplator a numit România Grădina Maicii Domnului, ţinând cont că TOATE din interior se reflectă în exterior, numai că într-o forma imperfectă, la fel cum Omul este o reflecţie a lui Dumnezeu, fiind creat după chipul şi asemanarea Lui, însă este o persoană decăyută… Vezi Gen. 1,27.

Cititi mai jos un articol foarte interesant scris de Dragoş Annunaki

Pamantul este gol in interior: informatii stiintifice si dovezi secrete care dovedesc asta !
11 intrebari pentru cei care sustin ca pamantul nu este gol in interior! Scepticii sa raspunda la ele clar si precis, dar mai ales cu dovezi:
1. Se poate dovedi că vreun explorator a atins aşa-numiţii poli Nord sau Sud?
2. Dacă nu există paralelă dincolo de latitudinea 86 (grade), atunci cum poate cineva să ajungă la pol (care se afla teoretic la latitudinea de 90 grade)?
3. De ce vânturile nordice sunt din ce în ce mai calde pe măsură ce se avansează în Arctica?
4. De ce, dincolo de latitudinea 83 grade nord, există mare deschisă (dezgheţată) şi curenţi calzi de aer?
5. Odată atinsa paralela 82, de ce acul busolei devine brusc agitat şi inutil?
6. De ce curenţii calzi de aer menţionaţi anterior aduc mai mult praf decât orice alt curent similar de pe Pământ?
7. Dacă nu există râuri care curg din interiorul planetei spre a se vărsa în oceanul arctic, de ce la poli există atâtea aisberguri formate din apă dulce?
8. Care este explicaţia faptului că în aceste blocuri de gheaţă şi în apă se găsesc seminţe şi plante tropicale?
9. De ce milioane de păsări şi animale migratoare se îndreaptă spre nord, dincolo de cercul polar, în timpul iernii?
10. De ce vântul care vine dinspre nordul extrem aduce cu el mai mult polen şi petale de flori decât o face orice alt curent de aer de pe Pământ?
11. De ce acest polen adus de vânt colorează vizibil starturile de zăpadă pe suprafeţe întinse? Viziunea convenţională a ştiinţei nu poate răspunde la aceste întrebări, în timp ce susţinătorii teoriei interiorului gol al pământului pot.
Există râuri cu apă dulce care curg în afară ieşind din interiorul pământului. Această apă dulce, care duce cu ea fragmente de vegetaţie şi polen, îngheaţă, dând naştere aisbergurilor din apă dulce într-o regiune în care nu ar trebui să existe decât apă sărată.
Există cărţi care redau în mult mai multe detalii dovezile referitoare la interiorul gol al pământului decât pot face eu în această lucrare. O sinteză excelentă a acestor dovezi apare în cartea doctorului Raymond Bernard, pe care v-o recomand cu căldură.
Amiralul Richard Byrd o sursa de informatie Una din călătoriile faimoase către interiorul pământului a fost cea a amiralului Richard E. Byrd, un personaj binecunoscut în marina Statelor Unite.
Acesta a zburat „din greşeală” către interiorul pământului pe la Polul Nord, în anul 1947, pe o distanţă de 3000 de kilometri dincolo de polul magnetic, iar pe la Polul Sud în anul 1956 pe o distanţă de 4000 de kilometri dincolo de polul magnetic.
El a numit ţinutul pe care l-a descoperit: „acel continent minunat apărut din senin” şi „pământul tuturor misterelor”. În anul 1947, Byrd şi pasagerii săi au transmis prin radio că zboară către interiorul planetei, văzând cum gheaţa este înlocuită treptat de pământ, lacuri şi munţi acoperiţi cu copaci.
Ei au descris existenţa unor animale ciudate care semănau cu mamuţii şi forme de relief care nu apar pe nici o hartă a pământului. După publicitatea care i s-a făcut iniţial, toate informaţiile referitoare la expediţia lui Byrd au fost cenzurate, iar exploratorul a murit în anul 1957, la numai un an după excursia sa în Antarctica.
Doi ani mai târziu, în decembrie 1959, redactorul revistei Farfurii zburătoare, Ray Palmer, a publicat un număr în care a povestit descoperirile amiralului Byrd, dar când a sosit camionul de la tipografie, a descoperit că revista sa lipsea.
Palmer a sunat la tipografie, dar i s-a spus că nu au primit nici o comandă de transport pentru publicaţia sa. Când le-a cerut să retipărească ediţia, i s-a răspuns că plăcile tipografice erau deteriorate şi că acest lucru nu mai era posibil (ce vrajeala ieftina).
Palmer credea că OZN-urile nu vin din spaţiul exterior, ci din centrul pământului, şi că aşa se explică soarta nefericită a acelei ediţii a revistei sale. Personal, cred că ar putea avea dreptate, şi nu este exclus ca epopeea indiană antică Ramayana să descrie venirea lui Rama ca emisar al Agarthei într-o farfurie zburătoare.
Legendele referitoare la rasa conducătoare din interiorul pământului, formată din oameni blonzi cu ochii albaştri, se regăsesc în toate culturile antice, inclusiv în China, Tibet, Egipt, India, Europa, cele două Americi şi Scandinavia.
În cartea sa, “Paradisul regăsit”, sau leagănul rasei umane, William E. Warren sugerează că oamenii provin de pe un continent tropical aflat în regiunea arctică, un ţinut în care soarele nu apune niciodată şi unde locuia o rasă de zei care trăiau mai mult de o mie de ani fără să îmbătrânească.
Warren consideră că acest ţinut străvechi este totuna cu Hiperboreea de care vorbeau grecii antici.

Eschimoşii, a căror origine ar putea fi chiar popoarele din interiorul pământului, au legende care vorbesc de o insulă paradisiacă aflată la nord, un ţinut mirific în care soarele nu apune niciodată, în care nu există întuneric, dar nici o lumină supărătoare, un loc în care oamenii trăiesc mii de ani în pace şi armonie.
Regăsim acelaşi mit la irlandezi. Mai multe cititi pe larg aici ->
http://www.dragosanunnaki.ro/pamantul-este-gol-in-interior-informatii-stiintifice-secrete.

Povestea a doi norvegieni care au petrecut un an alaturi de uriasii din centrul pamantului ! Uriasii sint descrisi ca fiind inalti, blonzi cu ochii albastri si blanzi !
In cartea sa, “Zeul furtunii”, autorul Willis George Emerson, descrie experienta unui norvegian, pe nume Olaf Jansen care a petrecut doi ani “acolo”, alaturi de tatal sau dar experienta nu a avut urmari prea fericite.
La intoarcere, tatal sau a murit, un aisberg rupandu-se in doua si distrugand-le barca, iar el a stat apoi 24 de ani in inchisoare, fiind considerat nebun dupa ce si-a povestit intamplarile! Dupa inca 26 de ani a emigrat in SUA, iar cand avea varsta de 90 de ani s-a hotarat sa vorbeasca. S-a nimerit ca “alesul” sa fie scriitorul W.G. Emerson, cu care s-a imprietenit si caruia i-a lasat mostenire hartile interiorului Pamantului si manuscrisul in care isi descria experientele.
Iata relatarea: „In fata marii calde si fara gheturi era ceva care semana cu un munte mare. Oceanul parea sa se verse intr-un anumit punct al acelui munte. Nedumeriti, am continuat in acea directie si ne-am trezit plutind printr-un canion larg, ce ducea in interiorul Pamantului.

Am continuat sa navigam si apoi am vazut ceva surprinzator – un soare ce stralucea in interiorul Pamantului! Oceanul, care ne purtase in interiorul gol al Pamantului, a devenit, treptat, un rau. Acest rau mergea (…) pe toata suprafata interioara a lumii, de la un capat la celalalt.

Te poate duce (…) de la Polul Nord direct la Polul Sud.” Acolo, soarele interior lumineaza din plin, exista uscat si apa, si abunda viata animala si vegetala. Totul e urias, plantele mari, copacii gigantici!

Toate fructele si legumele sint mai gustoase si mai parfumate decat cele de la suprafata Pamantului. Bobul de strugure era putin stralucitor decat Soarele „nostru”, pare „fumuriu”.

Jansen ofera informatii mult mai complete, chiar stiintifice, deoarece a invatat limba uriasilor: „Cativa dintre locuitorii interiorului Pamantului – uriasi – ne-au descoperit barca pe rau si au fost uluiti. Erau totusi destul de prietenosi.
Ne-au invitat sa mancam cu ei, in casele lor, si m-am despartit de tovarasul meu, el ducandu-se acasa la un urias, iar eu la altul. Giganticul meu prieten m-a dus la familia lui si am rama sfara grai vazand marimea lucrurilor din casa. Masa era colosala.

Mi s-a pus in fata o farfurie plina cu o portie de mancare ce m-ar fi saturat o saptamana intreaga. (…) Am ramas la uriasi timp de un an, bucurandu-ne de tovarasia lor, la fel cum si ei se bucurau ca ne cunosc.
In timpul vizitei noastre, am observat multe lucruri stranii si neobisnuite la acesti oameni si tot timpul ramaneam uimiti de progresul stiintific si de inventiile lor. In tot acest timp, n-au fost niciodata neprietenosi cu noi si ni s-a permis sa ne intoarcem acasa asa cum venisem.
De fapt, ne-au oferit politicos protectia lor, daca am fi avut nevoie de ea pe drumul de intoarcere.”[1] Olaf Jansen si tatal sau au iesit la suprafata Terrei pe la Polul Sud, urmandul cursul raului interior.

Mai multe cititi pe larg aici
-> http://www.dragosanunnaki.ro/povestea-a-doi-norvegieni-care-au-petrecut-un-an-alaturi-de-uriasii-din-centrul-pamantului.

Existenţa unor deschizături la cei doi poli este o ipoteză rezonabilă, căci puterea forţei centrifugale în perioada de formare a pământului trebuie să fi fost mult mai mică aici decât în restul pământului. Cercetătorii afirmă că după latitudinea de 70-75 de grade nord şi sud, pământul începe să se curbeze, creând nişte deschizături către interiorul pământului.
Trecerea se realizează atât de lin încât navigatorii care au pătruns din greşeală în aceste regiuni nu şi-au dat seama că avansează către interiorul pământului până când nu le-au apărut în faţă nişte regiuni necunoscute, care nu figurau pe hartă.
Deschizăturile au un diametru estimat la 2500 de kilometri şi sunt înconjurate de un inel magnetic. Sunt înconjurate aproape non-stop de nori, iar spaţiul aerian este restricţionat prin lege.

Atunci când exploratorii aflaţi în căutarea polului nord sau a celui sud ajung în dreptul acestui inel magnetic, acul busolei arată în jos şi ei cred că se află deasupra polului. În realitate, nu se află decât în regiunea inelului magnetic ce înconjoară polul.

Aceiaşi cercetători afirmă că lumina şi căldura din interiorul pământului provin de la un „soare” central. Marshall B. Gardner, unul din cei mai cunoscuţi susţinători ai teoriei pământului gol, credea că acest „soare” a fost creat chiar de nucleul fierbinte al planetei în perioada de formare a pământului, la fel ca în imaginea cometei lui Donati.
Pe de altă parte, dacă acceptăm faptul că pământul este gol în interior, rezultă că şi celelalte planete din sistemul nostru solar sunt goale, căci se supun aceloraşi legi. Oare câte civilizaţii trăiesc în interiorul acestor planete, în timp ce oamenii caută viaţa doar la suprafaţa lor?
Dragos Anunnaki

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: